8/0ct0mbrie/2012 "Avem nevoie de o echipa de oameni capabili la conducerea tarii" Tara chiar are mare nevoie de o echipa de oameni capabili, "dezinteresati", cu pricepere de conducere, de a face binele in favoarea poporului, in favoarea Romaniei! Ce ne facem ca parca poporul a pierdut orice speranta,...isi pierde spiritualitatea, identitatea, astfel ca fiecaruia ii pasa numai si numai de el si de familia lui, nepasandu-i daca face rau tarii, daca actiunea lui dauneaza celorlalti, am devenit o tara destramata in toate directiile,...sa ajungem sa ne expulseze tiganii periodic din tarile UE si guvernantii sa stea cu mainile in buzunar, fara sa puna capat acestei groaznice imagini a Romaniei in lume! Sa asteptam ca de cate ori deschidem televizorul sa ne surprinda stirile cu alt si alt guvernant expulzat fiindca s-a aflat ca omul a comis diverse infractiuni, dar il inlocuiesc cu altul care si acela fusese expulzat cu cativa ani in urma pentru infractiuni similare, iar in fata poporului ii reda postul in guvern,...mai toti au dosare penale dar ele niciodata nu ajung in instanta. Sa se bata intre ei pentru posturile pe care le detin!Posturi de parlamentari care am auzit si eu ca urca pana la 200 de mii de euro!!!! Si ne mai miram de ce se petrece in tara, dar si admitem, poporul traieste in acord cu actiunile politicienilor si cu politica din tara, poporul tace, se teme sa protesteze fiindca inca nu se simte libertatea totala la dreptul la opinie, la respectarea constitutiei. Unde am ajuns noi, Romania! Conducerea tarii nu este o licitatie, este nevoie de oameni care intr-adevar sa-si iubeasca tara si amaratul-fericit popor, oameni care sa aibe pregatire in plitica, sa fie oameni cultivati, intelectuali, ca de intelectuali nu se mai vad de loc,....si sa fie dezinteresati, "banul sa nu aiba nicio valoare", hotia, coruptia si inselaciunea sa dispara!!!!

DIN PUTUL GANDIRII la 05 octombrie 2012 17:17, scris de Gheorghe Duduiala Lasând gluma la oparte, cred ca am descoperit un adolescent ochelarist, frustrat si complexat, speriat parca de fete; devorator de carti, nu insa tocilar, caci daca citea nu neglija total programa scolara, profesorii si clasa pregatitoare. Parintii ii reproseaza insuccesele, fetele il privesc ca pe o curiozitate, dar el vrea sa-si ia revansa croind drumul zilei in care ajunge mare si celebru, tel supreme spre care isi canalizeaza toata energia. Colegii de generatie il trateaza ceva mai bine, il ironizeaza zicandu-i “dottore” dar nu il izoleaza, nu il exclud din grup, pentru ca se pot folosi de “calitatile” lui. Ii are prieteni pe Radu, Adrian, Marian, Lia, Liviu, personaje cel putin interesante, iar ca mentor pe “tatucul” Ion. Radu, frumusel, ingamfat, superficial, cu succes la sexul frumos, Adrian, un neocomunist devorator de carti pe care nu le scapa din mana nici la noua “scoala” in care va preda cateva luni, Marean, cel care “este” stapanul “almanahelor” si al lui “goagal”, Lia, stapana cainilor vagabonzi si latratoarea de serviciu, Liviu, mare farseur si gogoman. Penduleaza intre lumea din mansarda si distractii facile spre care il predispun fizicul sau atragator, pe placul fetelor. Ce e mai ciudat, e ca avem de a face cu o robie benevola, chiar dorita, pe care, de obicei o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Am devenit enciclopedii ambulante, iar intelepciunea nu incape in enciclopedii. Ce pacat! Dar accentul trebuie pus pe “fa ce vrei”, incercand sa realizezi impacarea perfecta a faptelor cu gandul trairii in deplina armonie sufleteasca, fara sa violentezi sufletul propriu. Dar crezi ca sta in puterea ta, fara harul lui Dumnezeu? Criza de identitate si ideal prin care trece aceasta generatie, mi se pare cea mai grava dintre cele traversate de generatiile Romaniei de pana azi. Din cauza acestei generatii se pare ca nu mai infloreste aproape nicio floare primavara. Lupta pentru viitor a fost inlocuita de cei care construiesc pentru ei, tinandu-i departe pe ceilalti pentru a-i determina sa aibe un singur ideal, si anume actiunea de supravietuire. Dupa o anumita varsta, multi oameni au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda, o viata care nu a putut fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intradevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata. Nu, nu va spun. Va las sa descoperiti singuri, citind si enervandu-va, cum m-am enervate si eu. Un gradinar care creeaza are la indemana lui flori de toate soiurile si poate face toate felurile de experienta; poate sa obtina forme si culori deosebite. Numai ca se intampla un lucru foarte caracteristic. Prin aceste indrumari si aceste forme noi, pe care gradinarul le obtine asupra florilor lui, rareori acestea sunt viabile, adica tipurile noi de viata sunt sterile, nu se reproduc.